Cetati si Castele

Bastionul Cojocarilor, sau Tabacarilor a fost construit in jurul anului 1452 si incredintat spre apararea breslei tabacarilor. De forma semicirculara, cu partea deschisa catre Bastionul Postavarilor comunica cu acesta printr-o galerie de-a lungul zidului. Bastionul Cojocarilor a avut goluri de tragere si guri pentru smoala topita. Arcurile de caramida ce se vad si astazi au fost facute mai târziu.

Bastionul Fierarilor, ca si constructie ridicata in acest loc, a fost atestata in 1521 si a avut o istorie zbuciumata. A fost distrusa de inundatia din 1526, a fost refacuta, ca sa fie distrusa de o noua inundatie in 1667. Peste 21 de ani este afectata serios de marele incendiu din 1688, fiind refacut dupa 20 de ani. Dupa mai multe transformari bastionul a ajuns la forma actuala. La inceput era folosit ca depozit de cereale, iar din 1923 adaposteste Arhivele Nationale – Brasov. Aici sunt pastrate, multe documente valoroase, printre care cea mai veche scrisoare redactata in limba româna – epistola negustorului Neacsu din Câmpulung din 1521

Bastionul Franghierilor a fost atestat in documentele din 1416, a suferit mult pe timpul incendiilor din 1461 si 1689. Constructia hexagonala cu inaltimea de 10-12 m si cu ziduri din caramida si piatra, de 2 m grosime, avea in sarcina apararea laturii de sud a zidului de aparare. Dupa refacere bastionul a devenit depozit pentru materiale. In 1794 breasla a construit in incinta sa o casa, care se vede si este locuita si astazi.

Bastionul Graft, o cladire cu doua etaje construita in perioada 1515-1516, spijininduse pe zidul de aparare a fost avarita de ploile torentiale din 1809, si a fost consolidata in 1822 cu trei arcuri de sprijin, pozitionate deasupra raului. In 1902 doua dintre ele au fost demolate. Bastionul avea rol de comunicare si de aparare. Martori sunt gurile de tragere si gurile folosite pentru turnarea smoalei topite si a apei clocotite. Intrerupand monotonia zidului de aparare, bastionul de pe malul râului Graft (Spurcata) asigura prin intermediul unui pod mobil legatura catre Turnul Alb. In urma lucrarilor de restaurare din 2003 si 2004 Bastonul Graf a intrat in circuitul turistic. In prezent intre peretii lui functioneaza o sectie a Muzeului Judetean de Istorie Brasov (Mestesugarii din Brasov, aparatori ai cetatii).

Bastionul Postavarilor, a fost construit intre anii 1450 si 1455 de breasla aurarilor si doar in 1640, a fost preluat de breasla postavarilor. Este un bastion circular cu diametru de 16 m, 4 nivele si 19 m inaltime. Grosimea zidurilor de 2 metri aveau guri de tragere, iar la parter gauri pentru tunurile cumparate din Praga. A fost unul dintre cele mai bine aparate bastione. In perioada 1961-1962 a fost consolidat, iar in 2005 renovat.

Bastionul Tesatorilor a fost ridicat in doua etape intre anii 1421-1436 si 1570-1573, partea prabusita in 1701 a fost refacuta in 1750, iar in 1910 a fost restaurat. Forma sa hexagonala, ocupa o suprafata de 1.616 mp si este inconjurat de ziduri groase (1,5 – 3 m), cu guri de tragere de tragere si de aruncare a smoalei topite, iar la parter cu guri pentru tunuri. Pe interiorul zidurilor sunt galerii pe trei si patru nivele. In 1800 se construiesc doua incaperi pentru festivitatile breslei tesatorilor, iar in 1807, când bastionul si-a pierdut functia de aparare . Din 1908, bastionul este folosit din ce in ce mai mult, pentru activitati culturale, datorita extraordinarelor calitati acustice au fost organizate aici chiar si concerte de opera. In 1950 devine muzeu, in expozitia permanenta Cetatea Brasovului si fortificatiile din Ţara Bârsei, sunt expuse obiecte medievale de aparare, produse ale breslei tesatorilor, iar in sala armelor se afla o macheta a Brasovului medieval, realizata in 1896 de profesorul Friedrich Herman, o macheta a Scheiului.

Cetatuia. Dateaza din 1524 si este un turn in forma de semicerc, care mai târziu a fost inconjurat cu un zid. In 1529 in timpul luptelor dintre regele Ferdinand si János I. pentru tronul Ungariei, cetatea este ocupata si distrusa de Petru Rares. Zidurile au fost refacute, dar peste putin timp au fost nimicite intr-un incendiu. In 1625 cetatea a fost reconstruita si tot in acea perioada s-a sapat si putul de 81 m adancime din curtea cetatii. Doar o singura intrare accesabila printr-un pod mobil, a avut fortificatia patrulatera cu bastioane italienesti in colturi, deasupra carora au fost construite turnuri de aparare In 1688 aici s-au refugiat din fata habsburgilor o parte dintre brasoveni. In 1690 armatele imperiale s-au stabilit in cetate, si multi ani la rând au asuprit orasul. In 1773 Iosif II. a ordonat refacerea cetatii, iar dupa 9 ani a oferit-o orasului spre cumparare. Orasul nu a cumparat-o, asadar o perioada a functionat ca si inchisoare pentru prizonierii turci si francezi, iar in timpul epidemiei de ciuma aici era o sectie pentru cei cu simptomele bolii. In 1817 cetatea a fost vizitata de imparateasa Karolina, in 1848 a fost ocupata de ostile lui Bem, iar in 1894 de ostile tarului. In anii patruzeci cetatea a fost restaurata dar o perioada a stat nefolosita. La ora actuala aici functioneaza un restaurant cu terasa.

Poarta Ecaterinei este una dintre cele mai vechi, dar cu siguranta cea mai frumoasa poarta, care si-a pastrat aspectul original pana astazi. A fost numita porta superior, porta corpus Christi sau porta sanctae Katharinae, ultima denumire este folosita si in prezent. Se afla chiar lânga Poarta Şchei, si a fost timp de câteva secole singura poarta care strapungea zidurile vestice ale cetatii. Cladirea patrata cu patru turnulete, ca semn al jurisdictiei, era prevazuta cu un pod mobil cu lanturi pentru asigurarea trecerii peste santul cu apa, iar in interior erau galerii de lemn amplasate pe mai multe randuri, pentru aparatori. Pe inscriptiile deasupra intrarii apare anul 1540, dar se pare ca nu este vorba de anul constructiei. A fost construita in 1559, dupa unele pareri chiar reconstruita in locul unei poti mai vechi – Poarta Sfântului Duh – atestata in 1522 si construita in 1828. Poarta Ecaterina a suferit in urma incendiilor din 1689 si 1759, si a fost fisurata in cutremurul din 1738. Dupa deschiderea portilor de la Targul cailor (1820) si Şchei (1828) Poarta Ecaterinei a fost zidita si folosita drept magazie pana in anul 1955. Intre anii 1971-1973 a fost restaurata la aspectul ei actual. Deasupra intrarii se vede stema orasului, iar langa poarta o parte din vechiul zid al orasului.

Poarta Schei se afla langa Poarta Ecaterina si a fost construita in perioada 1827 – 1828 pentru a fluidiza traficul marit din aceasta zona. Cu aceasta ocazie Poarta Ecaterina a fost zidita si folosita in continuare ca si depozit. Construita din piatra si caramida in stil clasic, Poarta Schei are forma unui arc de triumf cu trei intrari, una principala de mari dimensiuni in mijloc si doua intrari mai scunde in stanga si in dreapta care sunt destinate pietonilor. Inscriptia in latina marcheaza momentul construirii portii cât si precizarea ca aceasta poarta a fost ridicata in urma vizitei imparatului Francisc I. la Brasov in anul 1817.

Turnul Alb asezat pe o stanca a fost construit in anul 1494 si are forma unui semicerc inchis, cu partea dreapta orientata spre oras. Constructia avea 5 nivele iar inaltimea varia intre 18-20 metrii in functie de denivelarile solului. Numele “alb” provine de la aspectul lui, fiind tencuit si varuit in alb. Partea de sus a turnului este dotata cu creneluri iar pe peretii laterali se vad si astazi niste jgheaburi iesite in consola de unde ploua cu pietre peste atacatori. Intrarea in turn fiind la mare inaltime accesul era posibil doar prin intermediul unor scari mobile. Marele incendiu din 1689 a cuprins si turnul alb, urmarile lui au fost inlaturate doar in 1723, cand turnul a fost restaurat. In conceptia de aparare a orasului acest turn era aparat de breasla cositorarilor si aramarilor.

Turnul Negru, un turn masiv cu 11 m inaltime, care in 1995 a primit un acoperis de sticla. A fost construit in secolul XIV, a supravietiuit 2 incendii cauzate de trasnet, datorita primului (1599) a fost cunoscut apoi cu numele de Turn Negru. Accesul in interiorul lui se derula pe o poarta situata la 2 metrii inaltime. Legatura cu cetatea se realiza printr-un pod mobil si un tunel subteran. Avea rol de a impiedica apropierea dusmanilor de ziduri. Ultima data a fost folosit ca turn de paza in timpul epidemiei de ciuma din 1756. In prezent turnul gazduieste expozitii temporare.