Manastirea Humorului

La o distanta de 5-6 km de orasul Gura Humorului, in pitorescul sat Manastirea Humorului, pe coama unei coline, inconjurata de arbori si pajisti, este asezata biserica manastirii Humor, una din cele mai vestite ctitorii ale evului mediu romanesc.

Din pisania sapata in piatra, asezata la intrare pe peretele exterior al sfantului locas, aflam ca biserica a fost zidita in anul 1530 de Toader Bubuioga, mare logofat si membru al divanului Moldovei si, sotia sa, Anastasia. Sfantul locas se inalta la o distanta de vreo 300 de metri de ruinele unei mai vechi biserici manastiresti a carei constructie a fost realizata inca de pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432).

Aici apare, pentru prima data in constructia bisericilor din Moldova, pridvorul deschis si o incapere noua la etaj numita tainita, care se suprapune camerei mormintelor. Din pridvor, se patrunde in pronaos, iar, mai departe, in camera mormintelor si naos. Spre rasarit, biserica se termina prin absida de forma circulara a altarului, despartit de naos printr-o foarte veche catapeteasma, exceptionala sculptura in lemn.

Biserica manastirii Humor se numara, alaturi de bisericile Voronet, Moldovita, Arbore si Sucevita, printre cele cinci ctitorii impodobite peste tot, in interior si exterior, cu fresce bizantine, prin care se disting de toate celelalte biserici de acest fel din lumea ortodoxa.

Ceea ce impresioneaza si atrage in mod deosebit admiratia, la biserica Humor, sunt frescele sale exterioare. Principalele teme iconografice exterioare sunt: Acatistul Bunei Vestiri (fatada sudica), Arborele lui Iesei (fatada nordica), Judecata din urma (fatada vestica) si Cinul care cuprinde o procesiune a sfintilor ingeri, profeti, apostoli, ierarhi, martiri si cuviosi (absidele laterale si cea a altarului). Pe peretele exterior sudic este de semnalat, in partea inferioara, scena Asediului Constantinopolului, reflex al evenimentelor grave care au dus la ocuparea Capitalei Imperiului Bizantin de catre turci la 1453.