Manastirea Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava

Biserica actuala a Manastirii Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, avand hramul ”Sfantul Mare Mucenic Gheorghe purtatorul de biruinta”, a fost inceputa in 1514 de catre fiul lui Ştefan cel Mare, Bogdan al III-lea cel Orb (1505-1517) si terminata de fiul lui Bogdan, Stefanita (1517-1527) in anul 1522, fiind construita in plan triconic. Biserica are pridvor, pronaos, naos si altar.

Pana in a doua jumatate a veacului al XVII-lea, la Manastirea Sfantul Ioan cel Nou a fost resedinta mitropolitilor Moldovei. Biserica se deosebeste de celelalte ctitorii voievodale prin suprimarea incaperii mormintelor, fiind menita sa fie catedrala mitropolitana. Aici a functionat o scoala teologica, sprijinita de marii mitropoliti: Teoctist I, Teoctist al II-lea, Grigore Rosca si Anastasie Crimca.

In biserica se pastreaza moastele Sfantului Ioan cel Nou, aduse la Suceava in 1402 (sau 1415 – istoricii nu sunt siguri) de Alexandru cel Bun si asezate la inceput in biserica Mirauti, iar apoi au fost aduse in aceasta biserica de catre Voievodul Petru Şchiopul in anul 1589.

Biserica a fost pictata in interior si exterior in 1534, in timpul domniei Voievodului Petru Rares, pictura fiind executata in fresca, in arta bizantina. Pictura a fost restaurata de doua ori, prima data intre anii 1906-1909, de pictorul Iohann Viertelberger, iar a doua oara intre anii 2001-2008.

Din fresca exterioara se mai pastreaza, astazi, in partea de sud, Acatistul Maicii Domnului si Parabola Fiului risipitor (patru scene), in timp ce Arborele lui Ieseu isi mai pastreaza doar urmele.