Manastirea Voronet

In anul 1488, domnitorul Stefan cel Mare a ridicat Manastirea Voronet la indemnul lui Daniel Sihastrul, sfatuitorul sau de incredere. A fost construita in mai putin de patru luni, intre 26 mai si 14 septembrie ale aceluiasi an. Manastirea este considerata de multi experti chintesenta stilului arhitectural moldovenesc: o sinteza a elementelor bizantine (fundatia este sub forma unui trifoi alb, cu turla chiar deasupra naosului) si elemente gotice (arce si coloane).

Viata monahala s-a intrerupt in anul 1785 dupa anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic si s-a reluat in anul 1991, de data aceasta cu obste de calugarite sub staretia Stavroforei Irina Pantescu. Tanara obste se straduieste sa imbine aromnios rugaciunea cu munca in gospodarie, in camp, in atelierul de pictura si in indrumarea vizitatorilor. Manastirea Voronet este socotita “Capela Sixtina a Orientului” pentru marea fresca de pe fatada de vest, numita “Judecata de apoi”. De asemenea “albastrul de Voronet” este considerat de specialisti ca unic in lume si cunoscut ca rosul lui Rubes sau verdele lui Veronese. Pe fondul albastru este prezentat “Arborele lui Iesei” sau Genealogia Mantuitorului nostru Iisus Hristos iar pe coloane sunt pictati filozofii greco-latini. Sunt cautati cu privirea Aristotel si Platon iar pe absida laterala retine atentia “chipul ascetic al Sf. Onufirie”.