Legenda regelui Matia - Cluj Napoca

Cladirea in care, la 23 februarie 1443, s-a nascut Matia, cel de-al doilea si cel mai mic dintre fiii lui Ioan de Hunedoara, dateaza de la inceputul secolului al XV-lea. Atunci, un intreprinzator al epocii al carui nume nu ni s-a pastrat a achizitionat doua cladiri din Cetatea Veche a Clujului si a ridicat in locul lor o cladire spatioasa, care a devenit, in cele doua secole care au urmat, cel mai confortabil si mai costisitor han al Clujului. Cladirea este situata pe latura de nord a micii piatete de la intersectia strazilor Matei Corvin, Sextil Puscariu, Virgil Fulicea, Victor Deleu si Franklin Delano Roosevelt, in apropierea locului in care se afla, cu sapte secole in urma, principala poarta de intrare in asa-numita „Cetate Veche” a Clujului. Aceasta piateta, impreuna cu strada Matei Corvin si cu un segment al strazii Victor Deleu, a fost transformata de municipalitatea clujeana, in cursul anului 2006, in zona pietonala, parte a unui amplu proiect de valorificare turistica a patrimoniului istoric al orasului.

In februarie 1443, cand Elisabeta Szilagy, aflata in drum spre Buda, a poposit pentru o perioada mai indelungata la Cluj, unde i-a venit si sorocul, proprietarul hanului era un anume Iacob Méhffi. Cheltuielile legate de sederea la Cluj a sotiei voievodului Transilvaniei au fost suportate, probabil, de municipalitatea clujeana. Nu trebuie uitat ca trecusera doar cinci ani de cand orasul isi pierduse o mare parte a privilegiilor, ca urmare a asocierii locuitorilor sai la rascoala „de la Bobalna” (1437-1438). Ioan de Hunedoara era voievodul din partea caruia clujenii asteptau restituirea acestor privilegii si era firesc ca ei sa profite de sansa reprezentata de prezenta Elisabetei Szilagy in orasul lor. De asemenea, voievodul era un adevarat om al momentului: el devenise, in martie 1442, salvatorul Transilvaniei ca urmare a victoriei de langa Sibiu asupra lui Mezid beg, si apoi eliberatorul tarii Romanesti ca urmare a unei alte victorii rasunatoare obtinute, in septembrie acelasi an, asupra turcilor condusi de beilerbeiul Rumeliei, Shehabeddin. Matia fusese conceput, prin urmare, in intervalul dintre cele doua batalii, in perioada in care voievodul realiza mobilizarea fortelor Transilvaniei pentru cea dintai ofensiva incununata de succes impotriva otomanilor.

Nasterea lui Matia la Cluj a fost, asadar, una aproape intamplatoare, insa aceasta „intamplare” nu a fost tratata cu indiferenta nici de marele rege, si cu atat mai putin de locuitorii orasului. În anul 1467, dupa ce a infrant, avand si sprijinul clujenilor, rebeliunea unei factiuni a nobilimii transilvane care ii era ostila, Matia Corvin si-a demonstrat afectiunea fata de casa in care vazuse lumina zilei, scutindu-i pentru totdeauna pe proprietarii ei de achitarea taxelor si impozitelor. Aceasta scutire a transformat „casa Matia” intr-o proprietate extrem de valoroasa, cu atat mai mult cu cat ea a fost recunoscuta si confirmata de regii si principii care i-au succedat.

Dezvelirea statuii lui Matia Corvin din Piata Unirii (1902): Matia Corvinul a facut pentru oras si alte servicii importante. In 1470, el a donat Clujului targul Cojocna, centru de exploatare a sarii, care a contribuit la cresterea veniturilor orasului. Prin hotararile din 1467, 1478 si 1485, Matia a incurajat asezarea in oras si eliberarea iobagilor care, in prealabil, isi achitasera obligatiile fata destapanii lor. Preocupat de buna functionare a administratiei orasului, Matia a decis, in 1468, instituirea unei paritati in Consiliul celor O Suta intre patricieni („oamenii cu stare buna”) si membrii breslelor, care aveau dreptul sa isi desemneze, fiecare, cate 50 de reprezentanti. Domnia sa este legata de finalizarea, refacerea sau inceperea constructiei catorva dintre monumentele reprezentative ale orasului. De aceasta epoca sunt legate atat finalizarea bisericii Sf. Mihail, in preajma anului 1480, cat si completarea incintei fortificate a orasului prin ridicarea, in preajma anului 1475, a Turnului Croitorilor. Cea mai importanta ctitorie clujeana a lui Matia a fost insa biserica franciscanilor minoriti (in prezent reformata) de pe strada Lupilor (astazi M. Kogalniceanu), finantata printr-o consistenta donatie regala, a carei constructie a inceput in 1486 si care ii poarta si ea, pana astazi, numele („Biserica lui Matia”). În acelasi timp, traditia nasterii clujene a regelui Matia nu s-a pierdut niciodata in secolele urmatoare.

In secolul al XVI-lea, exista deja un adevarat cult pentru memoria marelui rege, cult care a transformat „casa Matia” intr-un loc frecventat de mereu mai numerosii vizitatori ai orasului. Este o epoca in care se manifesta primele semne ale aparitiei „turismului” laic, dezvoltat in mod firesc intr-o perioada de intensa circulatie in Europa a mestesugarilor si a negustorilor, a medicilor si a spiterilor, a studentilor si a eruditilor ratacitori, a artistilor si a cartografilor, a predicatorilor de toate culorile si a victimelor persecutiilor religioase, dar si a
tinerilor nobili dornici sa isi desavarseasca educatia. Interesul acestor calatori este din ce in ce mai putin strict si direct economic, ei aratandu-se preocupati de aspectele inedite ale culturii localitatilor pe care le strabateau si, evident, de istoriile legate de personalitatile legate de un loc sau de altul. Este o epoca in care, dupa cum ne arata cronica lui Gaspar Heltai, Matia devine, in traditia urbana clujeana, o intruchipare a dreptatii si a perfectiunii, un model al suveranului apropiat oamenilor simpli, carora le cunoaste greutatile si actioneaza pentru a le remedia. Cronica lui Gaspar Heltai consemneaza, in acest sens, una dintre cele mai cunoscute legende ale istoriei clujene, pe care, pana astazi, bunicii continua sa le-o povesteasca nepotilor. Legenda spune ca Matia, aflat in trecere prin Transilvania, si-ar fi lasat numeroasa suita in cetatea episcopala a Gilaului si, deghizat in student calator, ar fi intrat incognito in orasul sau natal, pentru a vedea cu ochii sai starea de spirit a locuitorilor si atitudinea conducatorilor orasului fata de ei. În piata centrala a orasului, Matia a asistat, plin de revolta, la o scena in care plebeii orasului erau obligati de oamenii judelui, sub amenintarea biciuirii, sa care cu bratele busteni pentru gospodaria sa. Protestand impotriva acestei nedreptati,regele deghizat in student a fost biciuit si obligat sa se alature sarmanilor orasului in munca grea pe care acestia o faceau, pana la asfintitul soarelui. Legenda spune, insa, ca Matia ar fi avut inspiratia de a scrie cu carbune, pe trei lemne de foc din curtea judelui, urmatoarea insemnare: „Aici a fost regele Matia! Unde este dreptatea?”. Eliberat odata cu lasarea serii, regele s-a intors in tabara sa de la Gilau. A doua zi, Matia a revenit in oras, in fruntea suitei sale stralucitoare, fiind intampinat cu mare fast de judele si de fruntasii orasului. Întrebat fiind despre respectarea legilor care interziceau exploatarea abuziva a oamenilor liberi, judele orasului l-ar fi asigurat pe suveranul sau ca aceste legi erau respectate fara nici cea mai mica urma de abatere. Atunci, regele si-a pus oamenii sa rascoleasca stivele de lemne din curtea judelui,
pana la gasirea celor trei bucati de lemn pe care fusese facuta inscriptia incriminatoare. Apoi, Matia l-a pedepsit pe judele orasului si a luat masuri pentru a asigura stricta respectare a drepturilor si libertatilor tuturor cetatenilor orasului.

Aceasta legenda constituie o expresie a aspiratiilor catre libertate si dreptate specifice epocii Reformei. Mitul lui Matia este reinterpretat din aceasta perspectiva, marelui rege nascut la Cluj fiindu-i atribuit, cu convingere si nostalgie, numele „Matia cel Drept”. Grilajele ferestrelor casei Matia erau ornamentate in aceasta epoca cu corbi heraldici, iar in interiorul cladirii, incaperea in care se nascuse Matia – prima de pe partea stanga,
dupa intrarea pe poarta gotica pastrata pana astazi – ajunge sa fie obiectul unui interes aparte. Aceasta incapere a fost marcata, in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, cu o inscriptie al carei text ni s-a pastrat intr-o transcriere din anul 1758: „Matthias, dei gratia beatae memoriae olim Hungariae, Bohemiae, Dalmatiae, Croatiae rex, filius quo[n]dam domini Joannis Hunyadi, natus hic in isto hypocausto anno 1444, die 27 Martii(!), 3 hora matutina, qui fideliter patriae inservivit regnavitque foeliciter usque ad vitae suae finem.“ („Matia, de buna amintire, prin gratia divina rege al Ungariei, Boemiei, Dalmatiei si Croatiei, fiul raposatului domn Ioan de Hunedoara, nascut aici, in aceasta incapere, in anul 1444, in ziua de 27 martie, la a treia ora a diminetii, si-a servit patria cu credinta si a domnit cu fericire pana la sfarsitul vietii sale.”)