Tunelele Clujului

Cei mai multi dintre clujeni au auzit, probabil, relatari referitoare la misterioasele tunele subterane ale orasului, ale caror origini ar cobori adanc in negura istoriei. Imaginarul contemporanilor nostri nu este mai putin atras de mistere decat acela al oamenilor din vechime, iar printre miturile care au fascinat intotdeauna omenirea, cel al lumii subpamantene este unul dintre cele mai persistente. Versiunile hiperbolizante ale acestei mitologii a Clujului subteran vorbesc, in esenta, despre cateva tunele de mari dimensiuni, care ar lega centrul Clujului de biserica – odinioara fortificata – de la Cluj-Manastur, de cetatea de la Floresti sau de fortificatia austriaca de pe Cetatuie. Se vorbeste, de asemenea, despre un tunel care ar fi plecat de la biserica reformata de pe strada Mihail Kogalniceanu, cu iesirea in zona cimitirului Hajongard, dar si despre o retea de tunele care ar lega diferite puncte din centrul orasului, utilizate de fosta Securitate. Despre punctul de plecare al unui asemenea tunel, situat in subsolul fostului hotel Continental, au circulat numeroase istorii in zilele Revolutiei din 1989. Alte intrari in subteranele secrete ale Clujului ar fi fost situate in cladirea claustrului franciscan de pe strada Victor Deleu, in subsolul hotelului Melody sau in pivnitele unor cladiri din Piata Unirii. Dar punctul nodal al tuturor acestor retele imaginare de tunele este situat, potrivit acestor legende urbane, in biserica gotica din centrul orasului, care continua sa fie si astazi adevaratul centru simbolic al Clujului.

Care este realitatea in legatura cu aceste tuneluri? Clujul secolelor trecute, supranumit „Orasul comoara” al Transilvaniei, era un important centru comercial si mestesugaresc, iar sub cladirile orasului se aflau, aproape fara exceptie, pivnite ample si incapatoare. Multe dintre acestea au fost transformate astazi in localuri, devenind astfel accesibile publicului larg. In aceste pivnite erau depozitate marfuri pentru care, la fel ca in toate timpurile, posesorii acestora ar fi dorit sa plateasca taxe si impozite cat mai mici. Astfel, in aceste pivnite existau incaperi secrete, dupa cum existau si tuneluri inguste care legau, uneori, pivnitele intre ele, acestea fiind folosite atat pentru contrabanda, cat si pentru refugierea locatarilor in caz de pericol. Un astfel de tunel a fost descoperit, de exemplu, cu ocazia cercetarii arheologice a casei in care s-a nascut principele Stefan Bocskai (astazi sediul Universitatii „Sapientia”, pe strada Matei Corvin), sau a cercetarilor efectuate pe strada Napoca. Un asemenea tunel ingust, cu o inaltime si o largime care nu depasesc un metru, poate fi vazut astazi in clubul clujean Janis Pub, de pe bulevardul Eroilor nr. 5. Una dintre incaperile situate in subsolurile Colectiei de Istorie a Farmaciei, in care functiona in Evul Mediu un laborator farmaceutic si, poate, si alchimic, prezinta urmele catorva intrari astazi zidite.

Misterioasele si indelung discutatele subsoluri ale bisericii Sf. Mihail nu au fost de mult timp accesibile cercetatorilor, din ratiuni probabil obiective, astfel incat este greu de facut vreo speculatie in legatura cu ele. Trebuie sa reamintim insa faptul ca biserica din centrul Clujului a fost utilizata timp indelungat ca loc de reunire a Dietei Transilvaniei sau ca loc de incoronare a principilor transilvaneni. Sunt, oare, aceste realitati suficiente pentru a ne ingadui sa presupunem existenta unei posibile iesiri secrete pentru cazurile de forta majora? In ceea ce priveste, insa, tunelele lungi de cativa kilometri, care ar lega Clujul medieval de diferite puncte situate in afara acestuia, ele reprezinta o aberatie tehnica, fiind, foarte probabil, unul dintre produsele sedimentate de-a lungul secolelor de imaginarul coelctiv. Trebuie sa spunem ca nu toti istoricii clujeni au negat existenta tunelelor, fara a incerca sa faca investigatii referitoare la acestea. În anii 1960, o echipa de cercetatori de la Universitatea “Babes-Bolyai” si Muzeul National de Istorie a Transilvaniei a facut o serie de investigatii in acest sens, finalizate chiar si prin cercetarea arheologica a unora dintre posibilele iesiri ale tunelelor secrete ale Clujului (una dintre acestea fiind situata de exemplu, potrivit unor traditii locale, in zona clinicilor universitare). Oficial, aceste cercetari nu au dus la nici un rezultat pozitiv. Neoficial, exista voci care sustin ca istoricul care a coordonat pe atunci aceste cercetari – si care a afirmat, prin urmare, ca tunelele nu exista – ar fi devenit imediat dupa aceasta ofiter de securitate.

Este de asteptat ca cercetarile legate de proiectatul tunel pe sub centrul Clujului, care urmeaza sa fie realizat in anii urmatori de autoritatile locale, sa contribuie la rezolvarea catorva dintre aceste mistere. Credinta in posibilitatea existentei unei retele de tunele apartinand unei misterioase lumi subterane nu va disparea, insa, probabil, niciodata, pentru ca ea ilustreaza unul dintre cele mai vechi si mai persistente arhetipuri ale gandirii
umane.